|
| « click pentru a vizualiza toate articolele de la aceasta categorie |
|
|
|
| Adaugat in data de 02-04-2013 |
Problema reala nu e Ciprul, ci Euro - analiza de Lars Seier Christensen, co-fondator si CEO Saxo Bank
Alte stiri la aceasta categorie
După câteva săptămâni pline de turbulente, as vrea să pun capăt analizelor mele despre Cipru si să îmi îndrept atentia, curând, spre alte lucruri mai importante. E uimitor că o răscumpărare de 10 miliarde de euro tine ocupată prima pagină a ziarelor atâta vreme. Dar, încă o dată: desi suma nu e mare, anumite implicatii sunt zguduitoare.
Chiar si simplul fapt că o economie mai mică poate fi distrusă peste weekend este, în sine, înfricosător. Totusi, să admitem că soarta Ciprului a fost pecetluită când Troika europeană a dezvăluit primul său pachet de răscumpărare. Faptul că, la final, s-a ajuns la o variantă mult mai rea nu ar trebui să surprindă pe nimeni, dacă ne gândim la eforturile de “salvare” din zona euro care s-au desfăsurat în trecut. Nu sunt actiuni coerente si declaratii coordonate, iar planurile mai ample lasă impresia că au fost mâzgălite pe un servetel, mult după ora de culcare. Rezultatele sunt, în consecintă, slabe.
A făcut Ciprul ceva groaznic pentru a merita o asemenea soartă? Nu, desigur. Ciprul avea cifre multumitoare în ceea ce priveste cresterea economică, datoria publică si finantele în general – în orice caz nu mai proaste decât ale altor tări din regiune. Ciprul a construit cu succes un sector financiar public puternic, dacă ne gândim că insula nu prea are industrie sau agricultură. Ciprul are fortă de muncă vorbitoare de limbă engleză, iar sistemul legislativ este bazat pe cel britanic. Asadar, nu e un loc rău pentru a face afaceri. Practic, cipriotii au făcut tot ce-au putut ca tara lor să fie tot mai bun pentru afaceri.
Singurul lucru care a mers prost pentru Cipru a fost că bancherii locali au crezut că politicienii din zona euro sunt de încredere când vine vorba să-si plătească înapoi împrumuturile. Investitiile masive în Grecia nu sunt neobisnuite pentru un stat atât strâns de legat de Grecia si, până la urmă, e un model urmat de alte bănci sau natiuni în cazul datoriilor lor suverane.
Din discutiile mele cu diversi bancheri din Cipru a reiesit cât se poate de limpede că au existat si semnificative presiuni politice, mai ales asupra celor care operau în Grecia, să cumpere titluri locale. Riscurile acestei concentrări au fost în mod limpede subestimate, însă toată lumea s-a bazat pe statele din zona euro – inclusiv Grecia! - să sprijine Ciprul în cazul în care ar intra în bucluc. Dacă vă amintiti, acum câtiva ani, toată lumea credea că acest lucru e parte a întelegerii privind moneda unică, altfel nu ar fi existat goana aceasta după titluri.
Nu cred că putem să-i absolvim pe bancherii ciprioti de toată vina, însă toate necazurile trebuie interpretate prin prisma mecanicii din zona euro. Altfel, foarte putini investitori străini ar fi investit în Cipru pentru că riscul unei piete în care titlurile de stat emise în drahme cu fluctuatii libere ar fi oprit aceste investitii si ne-ar fi dus mai degrabă către o ajustare a riscului după modelul market-to-market.
Grecia nu ar fi ajuns, probabil, la faliment: s-ar fi bazat, în schimb, pe devalorizare competitivă, asa cum a mai făcut în trecut.
În schimb, acum, problemele au devenit mult mai serioase decât ar fi vrut sau permis pietele capitaliste. Avem controlul capitalurilor, restrictii la retrageri si taxe de facto pe avere – toate în interiorul zonei euro, ceea ce înseamnă că avem o problemă cu întreg conceptul de EURO în formatul actual. Există doi EURO diferiti: cel restrictiv, din Nicosia si celălalt, liber, din restul zonei Euro. Dinamici total diferite si, cred, startul unor variante multiple de EURO pentru viitor. Măsuri similare ar pute fi luate în situatii asemănătoare, iar lumea se întreabă unde se va întâmpla asta. Slovenia? Malta? În cazul altor probleme mai serioase sau tări mai mari?
Financial Times ne reamintea, zilele trecute, de avertismentul lui Friedrich Hayek privind controlul capitalurilor:
“Nimic nu pare să afecteze viata personală mai putin decât controlul statului asupra tranzactiilor de schimburi valutare si marea majoritate a oamenilor vor privi introducerea lui cu totală indiferentă. Totusi, experienta statelor din Europa continentală ne-a învătat că acesta este un pas de avansare rapidă către totalitarism si suprimarea libertătilor individuale. De fapt, este livrarea către individ a tiraniei statului, suprimarea finală a oricăror căi de salvare – nu numai pentru cei bogati, ci pentru toată lumea”. (Drumul către iobăgie, 1944)
Feriti-vă de aceste noi instrumente introduse. Controlul capitalurilor a fost doar unul. Ceea ce părea o taxă pe avere a fost altul. Cred cu tărie că am asistat la o schimbare majoră a regulilor jocului în ultimele săptămâni. Cred că ne putem astepta la orice, oricând, mai ales că se adânceste criza Euro, iar masinăria infernală se mută dintr-o răscumpărare în alta.
Sunt foarte multe lucruri pe care le poti face oamenilor în interpretarea modernă a democratiei. O versiune în care majoritatea decide pentru toti, dar nu mai există respectul drepturilor personale negative, asa cum le cunoastem din Constitutia Americană, de exemplu.
tinta cea mai usoară vor fi mereu oamenii bogati si cei care au muncit toată viata, au economisit si, în principiu, au făcut doar ce trebuie. Pe măsură ce statele ghiftuite încep să se prăbusească de pe edificiul promisiunilor iresponsabile pe care le-au făcut, al sistemului fragil de valori si evolutiilor demografice nesustenabile, va fi tot mai usor să convingi peste 50% din populatie că furatul sau confiscarea banilor altora sunt bune si servesc unui scop măret. Boston Consulting Group a calculat că ar fi nevoie de 28% din toate economiile private pentru a acoperi abia datoriile existente – nu si obligatiile viitoare – iar banii ar putea veni dintr-un singur loc: buzunarele voastre. Aveti grijă.
Multe lucruri au mers prost în ultima vreme, dar semintele acestei furtuni au fost plantate cu multi ani în urmă. Sub forma unei presiuni exercitate asupra oamenilor de a-si folosi “dreptul” de a detine o proprietate, chiar dacă nu îndeplinesc criteriile clasice de creditare – de unde si subprimele de credit. Sub forma “îndreptătirilor” adresate nu doar săracilor, ci mai ales clasei mijlocii din statele dezvoltate, umflând deficitele si datoriile. Sub forma monedei unice, euro, un proiect politic grandios, dar fără niciun fundament practic, de unde si criză după criză, cu efecte de domino pândindu-ne de nu foarte departe.
Cu sigurantă, multe institutii financiare au speculat avantajos cartea pe care au jucat-o. Nu sunt nici ele absolvite de vină pentru nebunia din zilele noastre. Dar problemele reale nu le creează cei care încearcă să obtină avantaje dintr-o situatie anume. Problema reală se află în cadrul general creat de politicieni, cadru ce previne pietele libere să administreze excesele în felul în care capitalismul le administrează de obicei. Rezolvarea crizelor prin expunerea modelelor proaste de business face parte din exercitiul capitalist si nu e întotdeauna… atractiv, dar e de o mie de ori mai eficient si rapid decât să încerci să salvezi ceea ce e deja pierdut. În plus, nu s-ar ajunge niciodată la escaladarea unor probleme la nivelul celor de astăzi.
Ciprul este un bun exemplu în acest sens. Problema nu e Ciprul. Problema este EURO.
analiza de Lars Seier Christensen, co-fondator si CEO Saxo Bank A/S
Saxo Bank este o bancă specializată în investitii si tranzactionări online. Banca permite clientilor să tranzactioneze instrumente valutare (FX), CFD-uri, ETF-uri, actiuni, contracte Futures, optiuni si alte instrumente derivate prin intermediul a trei platforme de tranzactionare; platforma pe bază de browser SaxoWebTrader, platforma care poate fi descărcată SaxoTrader si SaxoMobileTrader, o platformă pentru telefonul mobil. Platformele sunt disponibile în peste 20 de limbi, direct de la Saxo Bank sau prin intermediul unuia dintre clientii institutionali ai băncii. White label reprezintă pentru Saxo Bank o zonă de business importantă si presupune personalizarea si crearea de mărci pentru platformele de tranzactionare pentru alte institutii financiare si brokeri. Saxo Bank are peste 120 de clienti white label si deserveste mii de clienti retail în peste 160 de tări. Saxo Asset Management a fost lansat în 2009 pentru a deservi segmentul investitorilor bogati si, de atunci, si-a triplat volumul bunurilor pe care le gestionează. Saxo Bank are sediul în Copenhaga si birouri în Australia, Cehia, Franta, Grecia, Italia, Japonia, Olanda, Singapore, Spania, Elvetia, Marea Britanie si Emiratele Arabe Unite..
|
|
|
» Adauga comentariul tau |
Comentarii |
|
|
|
Dontarrious
I just hope whoever wreits these keeps writing more!
|
| « click pentru a vizualiza toate articolele de la aceasta categorie |
|
| Recomanda aceasta pagina |
| Daca considerati acest articol interesant il puteti recomanda unui prieten folosind formularul alaturat. |
|
|
|
|
