Euforia de pe bursele din mai multe țări dezvoltate, aflate la vârfuri istorice, este doar parţial reflectată pe piața de la București, unde indicele BET mai are de recuperat încă 62,4% pentru a ajunge la vârfurile din iulie 2007. Creșterea BVB de la minimele crizei, din februarie 2009 până acum, este de 251,07% și se compară favorabil cu avansul de la minime al indicelui german DAX (169%) și al S&P500 din SUA (182,56%). Motivul pentru care piața românească abia ridică ochii spre vechile maxime istorice, în timp ce DAX și S&P500 le regăsesc doar privind în jos, este adâncimea corecțiilor din perioada crizei, mai dramatică în România decât pe piețele mature, dar și performanța diferită a economiei reale.


De la începutul acestui an, performanța DAX din Germania și S&P500 din SUA a fost de 4%, respectiv 3,32% (până pe 28 mai). Indicele german se apropie de nivelul fanion de 10.000 de puncte, în timp ce S&P500 a depășit deja pragul de 1.900 de puncte, pe care analiștii Goldman Sachs estimau că îl va atinge abia spre finalul anului. În comparație cu standardele istorice, volatilitatea este foarte scăzută, indicele VIX, care transpune ”nesiguranța” derivată din opțiuni pe indicele S&P500, coborând la nivelurile întâlnite înainte de criză. Indicele piețelor emergente MSCI a avansat cu 4,6% anul acesta, iar performanța acestuia ar fi putut fi mult mai bună fără impactul puternic descendent al Rusiei (-10%) și Chinei (-3,2%).


O alta frână în drumul redresării a fost constituita, de asemenea, de structura indicelui BET, în care sectorul financiar-bancar este puternic reprezentat (băncile și alte instituții financiare au o pondere de 39,09% din indice). Chiar și în piețele mature, sectorul financiar a rămas, per ansamblu, la cotații foarte departe de maximele din 2007. În România, creditarea, acum la niveluri coborâte, are șanse de redresare, însă revenirea la zona de euforie din 2007, când evaluările acțiunilor din domeniul financiar se aflau la niveluri ridicate, este încă departe.

Dincolo de unele performanțe individuale, sectorul bancar trebuie să demonstreze că a depășit dificultățile și că are dorința și capitalul pentru a relua creditarea – găsind în același timp clienți optimiști, dispuși să își asume datorii pentru investiții ori consum. Componenta de entuziasm debordant, prin care erau incluse în valori prezente anticipările optimiste pentru performanța viitoare are nevoie de timp și de o serie de evenimente favorabile pentru a deveni din nou dominanta psihologiei de grup a consumatorilor și investitorilor.

Tendința conturată în Europa este de a prelua ștafeta optimismului de la americani, într-o situație inversată față de perioada 2009 – 2012, când piața americană răspundea bine la politicile neconvenționale ale Fed, iar UE se lupta cu criza datoriilor suverane. Este rândul BCE să încerce metode originale de a trezi economia, studiind chiar impunerea unor dobânzi negative la sumele parcate de bănci în depozite la Frankfurt.

Înviorarea economiei partenerilor comerciali din Vest poate ajuta afacerile companiilor românești care beneficiază în plus de dobânzi scăzute și în plan local. Investițiile de portofoliu sunt sprijinite, de asemenea, de calificativul recomandat pentru investiții și de performanța solidă a economiei. Fluxurile de capital speculativ, alături de cele care vizează investiții pe perioade mai lungi, atrase de  indicii de evaluare rezonabili ai pieței de capital, pot sprijini un traseu relativ favorabil al pieței românești față de cele dezvoltate în 2014 și 2015.

Acest traseu ar putea să nu fie liniar, ci să includă corecții importante, mai ales atunci când programul de injecții de lichiditate al Rezervei Federale se va încheia. Dar chiar și cu o performanță relativă mai bună, indicele pieței de capital românești ar putea atinge maximele istorice din 2007 abia în 2015. Ipoteza este valabilă numai dacă apetitul pentru risc global rămâne la niveluri înalte, neafectat de evenimente geopolitice majore.

Claudiu Cazacu, Analist-şef

XTB România