Razboiul Valutelor - forta volatilitatii FX

Volatilitatea îsi face din nou simtită prezenta si pare decisă să rămână – poate si din cauza faptului că lumea investitională a avut un moment “Evrika!”: într-un univers al valutelor umflate, cu valori nesustinute si necerute, câstigătorul este mereu statul care îsi devalorizeaza cel mai mult propria monedă. Dupa ce au câstigat alegerile din Japonia în decembrie trecut, liberal democratii niponi au dat semnalul începerii unui adevărat război al valutelor. Întrebarea e: vă permiteti să lipsiti din bătălia asta?
 
După spectaculoasa miscare de la sfârsitul lui 2008, volatilitatea de pe piata valutelor a revenit la marje mai normale, cu niste ‘hopuri’ ocazionale în perioada 2009-2011. Apoi, în 2012, volatilitatea a devenit incontrolabilă, în special spre sfârsitul anului, aflându-se în marje pe care nu le-am mai întâlnit din 2006-’07, adică din perioada când piata creditelor stătea să se prăbusească. În unele cazuri, cum ar fi GBPUSD si USDCAD, marja de tranzactionare a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii zeci de ani.

Analistii s-au întrecut care mai de care să explice volatilitatea scăzută ca fiind un rezultat al disparitiei spreadurilor pe dobânzi: calul “câstigător” din G10, dolarul australian, avea o dobândă overnight de numai 3,00%, de exemplu. Până si băncile centrale emergente au început să taie din dobânzi pentru a-si încuraja propriile economii. Între timp, spun expertii, băncile centrale au îndepărtat toate riscurile sistemice prin eforturile lor de a fi omniprezente si omnipotente în a preveni orice tip de risc negativ prin furnizarea de lichidităti nesfârsite pietelor.

Apoi, la mijlocul lui noiembrie trecut, a venit anuntul începerii campaniei electorale în Japonia, ceea ce l-a asezat imediat în lumina reflectoarelor candidatul opozitiei liberal-democrate (LDP) si retorica sa de a “slăbi” yenul, într-un efort deghizat de a tine inflatia sub control.