Investițiile la bursă pot genera câștiguri în mai multe moduri, iar două dintre cele mai cunoscute sunt încasarea dividendelor și obținerea unui profit prin creșterea prețului acțiunilor. Ambele variante pornesc de la aceeași idee, aceea de a deține o participație la o companie, însă mecanismul prin care investitorul poate obține un randament este diferit. Înțelegerea acestei diferențe este importantă pentru oricine încearcă să afle cum funcționează piața de capital și ce înseamnă, în practică, randamentul unei investiții.
O acțiune reprezintă o participație la o companie. Investitorul poate beneficia de creșterea valorii acestei participații, iar în cazul companiilor care distribuie o parte din profit către acționari poate primi și dividende. Autoritatea americană SEC explică faptul că investitorii pot obține bani din acțiuni atât prin aprecierea prețului, cât și prin plata dividendelor.
Ce sunt dividendele și de unde provin
Dividendul reprezintă o sumă distribuită acționarilor de către o companie. În termeni simpli, atunci când o societate obține profit și decide să distribuie o parte din acesta proprietarilor săi, investitorii care dețin acțiunile eligibile pot primi bani în funcție de numărul de acțiuni deținute. SEC definește dividendul drept o parte din profitul companiei plătită acționarilor.
Nu toate companiile plătesc dividende. Unele preferă să păstreze profiturile și să le folosească pentru dezvoltarea afacerii, extinderea pe noi piețe, investiții în cercetare sau achiziția altor companii. În special în cazul unor companii aflate într-o etapă de creștere, capitalul disponibil poate fi direcționat către dezvoltarea activității în loc să fie distribuit acționarilor.
Pe de altă parte, companiile mature, cu activități stabile și fluxuri de numerar mai previzibile, pot avea politici de distribuire a dividendelor. Totuși, existența unui istoric de plată nu înseamnă că dividendul este garantat pentru totdeauna. O companie poate modifica, reduce sau suspenda distribuțiile în funcție de situația financiară și de deciziile conducerii.
Cum apare profitul din creșterea acțiunilor
A doua modalitate importantă prin care un investitor poate obține un randament este aprecierea prețului acțiunii. Dacă o persoană cumpără o acțiune la un anumit preț, iar ulterior o vinde la un preț mai mare, diferența dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare reprezintă un câștig de capital, înainte de costuri și eventuale taxe.
De exemplu, dacă un investitor cumpără o acțiune la 100 de lei și o vinde ulterior cu 130 de lei, diferența de 30 de lei reprezintă câștigul brut rezultat din aprecierea prețului. SEC definește câștigul de capital drept profitul obținut atunci când un activ este vândut la un preț mai mare decât cel plătit pentru el.
Spre deosebire de dividend, acest câștig nu este încasat automat doar pentru că prețul acțiunii a crescut. Atât timp cât acțiunea rămâne în portofoliu, investitorul are o creștere nerealizată a valorii deținerii. Câștigul devine realizat atunci când acțiunile sunt vândute.
Această diferență este importantă pentru înțelegerea modului în care funcționează investițiile pe termen lung. O companie poate avea o evoluție foarte bună la bursă fără să plătească dividende, dacă investitorii consideră că afacerea are perspective de creștere și sunt dispuși să plătească mai mult pentru acțiunile respective.
Dividendele oferă un flux de numerar, dar nu sunt garantate
Unul dintre principalele motive pentru care unii investitori urmăresc acțiunile care plătesc dividende este posibilitatea de a primi periodic numerar fără să vândă acțiunile. Dacă o companie distribuie dividende trimestrial, semestrial sau anual, acționarul poate primi aceste plăți în funcție de politica firmei și de numărul de acțiuni deținute.
Această caracteristică poate face ca acțiunile cu dividende să fie privite diferit față de acțiunile unor companii care reinvestesc aproape toate profiturile în dezvoltarea afacerii. Totuși, este important ca dividendul să nu fie confundat cu un venit sigur. Plata depinde de decizia companiei și de capacitatea acesteia de a susține distribuția.
În plus, randamentul unei investiții nu trebuie evaluat doar prin valoarea dividendului. O acțiune poate plăti un dividend consistent, dar prețul ei poate scădea semnificativ. Într-o astfel de situație, suma primită ca dividend nu elimină automat pierderea provocată de deprecierea acțiunii.
Creșterea prețului poate fi principalul motor al randamentului
În cazul companiilor orientate spre dezvoltare, o parte importantă a atractivității pentru investitori poate veni din perspectiva creșterii valorii afacerii. Dacă veniturile, profitul, cota de piață sau perspectivele companiei se îmbunătățesc, piața poate ajunge să evalueze firma la o valoare mai mare.
În acest scenariu, investitorul poate obține un randament important prin aprecierea acțiunilor. Companiile de creștere sunt descrise de SEC ca societăți ale căror câștiguri cresc mai repede decât media pieței și care, de regulă, plătesc dividende reduse sau nu plătesc deloc. Investitorii lor urmăresc în principal aprecierea capitalului.
Există însă și reversul situației. O companie care pare promițătoare poate avea rezultate sub așteptări, iar prețul acțiunilor poate scădea. Bursa nu oferă garanția că o investiție va crește, iar valoarea acțiunilor poate evolua atât în sus, cât și în jos.
Dividendul și creșterea acțiunii pot exista în același timp
Dividendele și aprecierea prețului nu sunt două variante care se exclud reciproc. O companie poate distribui o parte din profit către acționari și, în același timp, să își dezvolte activitatea, ceea ce poate contribui la creșterea valorii acțiunilor.
Din acest motiv, atunci când se analizează o investiție, este relevant conceptul de randament total. Acesta ia în calcul atât evoluția valorii acțiunii, cât și veniturile distribuite investitorului, cum ar fi dividendele, ținând cont de costurile și taxele aplicabile.
De exemplu, o acțiune cumpărată cu 100 de lei poate ajunge la 110 lei și poate plăti între timp dividende. Într-un asemenea caz, rezultatul investitorului nu este reprezentat doar de diferența dintre 100 și 110 lei, ci și de sumele primite pe perioada deținerii.
Aceeași idee este relevantă și pentru fondurile de investiții și ETF-uri. SEC arată că randamentul acestor produse poate proveni din dividende, distribuții de câștiguri de capital și creșterea valorii activului sau a prețului de piață.
Reinvestirea dividendelor poate schimba rezultatul pe termen lung
Un investitor poate alege să primească dividendele în numerar sau, în funcție de instrument și de condițiile oferite de intermediar, să le reinvestească. Reinvestirea înseamnă folosirea banilor primiți pentru cumpărarea unor noi acțiuni sau fracțiuni de acțiuni, atunci când această opțiune este disponibilă.
În timp, reinvestirea poate contribui la creșterea numărului de acțiuni deținute. Dacă acestea generează ulterior alte dividende, se poate forma un efect de capitalizare. SEC menționează că reinvestirea distribuțiilor poate contribui la creșterea investiției în timp.
Totuși, reinvestirea nu elimină riscurile. Dacă prețul acțiunilor scade, valoarea portofoliului poate scădea chiar dacă investitorul continuă să primească și să reinvestească dividende.
Ce contează mai mult: dividendul sau aprecierea capitalului
Nu există o regulă universală potrivit căreia una dintre cele două surse de randament ar fi potrivită pentru orice investitor. Importanța dividendelor și a aprecierii capitalului depinde de obiectivele investiției, perioada avută în vedere, toleranța la risc și caracteristicile companiei.
Un investitor interesat de venituri periodice poate urmări companii cu politici de distribuire a dividendelor, analizând însă sustenabilitatea acestora și situația financiară a firmei. Un alt investitor poate prefera companii care reinvestesc profiturile în dezvoltare și urmărește în principal aprecierea capitalului.
În realitate, multe portofolii pot combina cele două abordări. O companie poate avea o politică de dividend și, în același timp, poate avea potențial de creștere. La fel, un fond sau un ETF poate oferi expunere la companii cu profiluri diferite.
De ce nu trebuie urmărit doar randamentul dividendului
Randamentul dividendului este un indicator frecvent folosit pentru compararea acțiunilor care distribuie bani acționarilor. Totuși, o valoare foarte mare nu reprezintă automat un avantaj.
Un randament al dividendului poate crește și pentru că prețul acțiunii a scăzut puternic. Dacă profitul companiei se deteriorează sau distribuția nu mai poate fi susținută, dividendul poate fi redus ulterior.
De aceea, analiza unei companii presupune mai mult decât verificarea sumei distribuite. Situația financiară, nivelul datoriilor, profitabilitatea, fluxurile de numerar, perspectivele sectorului și politica de alocare a capitalului sunt elemente care pot oferi un context mai complet.
Impozitarea poate influența randamentul final
Un alt element important este fiscalitatea. Dividendul încasat și profitul rezultat din vânzarea unei acțiuni pot avea tratamente fiscale diferite, iar regulile depind de țara de rezidență fiscală, tipul instrumentului, perioada de deținere și modul în care este realizată tranzacția.
În România, ANAF publică materiale distincte privind veniturile din dividende și câștigurile din transferul titlurilor de valoare și instrumentelor financiare derivate.
Din acest motiv, calculul randamentului net trebuie făcut după luarea în considerare a taxelor aplicabile, precum și a eventualelor comisioane de tranzacționare sau de administrare. Regulile fiscale se pot modifica, astfel încât informațiile trebuie verificate pentru anul fiscal relevant înainte de luarea unei decizii.
Diversificarea rămâne importantă indiferent de strategie
Indiferent dacă accentul este pus pe dividende sau pe aprecierea capitalului, investițiile în acțiuni presupun risc. Prețurile pot scădea, iar o companie poate avea rezultate slabe sau poate întâmpina probleme neașteptate.
Diversificarea poate reduce riscul asociat concentrării excesive într-o singură companie sau într-un singur sector. Fondurile și ETF-urile pot oferi, de exemplu, expunere la mai multe companii, ceea ce poate diminua impactul unei probleme apărute la o singură societate. SEC subliniază că fondurile pot investi într-o gamă de companii și industrii, ceea ce poate reduce riscul asociat unei singure companii.
Asta nu înseamnă că diversificarea elimină pierderile posibile. În cazul unei scăderi generale a pieței, mai multe dețineri dintr-un portofoliu pot pierde simultan din valoare.
Două surse de randament care se completează
Dividendele și profitul obținut prin creșterea prețului acțiunilor reprezintă două perspective diferite asupra investițiilor bursiere. Dividendul poate oferi un flux de numerar în perioada în care investitorul deține acțiunea, în timp ce aprecierea capitalului reflectă creșterea valorii participației și poate fi transformată în câștig realizat atunci când acțiunea este vândută.
Cele două mecanisme pot funcționa simultan și, în multe cazuri, analiza unei investiții are mai mult sens atunci când urmărește randamentul total decât atunci când se concentrează exclusiv pe dividend sau pe variația prețului. SEC prezintă atât dividendele, cât și aprecierea capitalului drept modalități prin care deținerea unei acțiuni poate genera randament.
Pentru investitor, diferența esențială este să înțeleagă de unde vine randamentul, ce riscuri îl însoțesc și ce rămâne efectiv după taxe și costuri. O strategie bazată pe dividende poate pune accent pe distribuirea profitului către acționari, în timp ce una orientată spre creștere urmărește în principal dezvoltarea valorii companiei și aprecierea acțiunilor. În ambele cazuri, rezultatul depinde de evoluția reală a companiei și a pieței, iar investițiile bursiere nu oferă garanția unui profit.
