Atunci când un stat se împrumută de pe piețele financiare, investitorii încearcă să afle cât de mare este riscul ca banii împrumutați să nu fie returnați conform condițiilor stabilite. Pentru a evalua acest risc există ratingul suveran, cunoscut și sub denumirea de rating de țară. Acesta este un indicator important pentru piețele financiare internaționale și este urmărit atât de investitori, cât și de instituții financiare, companii și autorități.
Ratingul nu reprezintă o notă acordată economiei unei țări în ansamblu și nici nu este o evaluare generală a nivelului de trai. El încearcă să exprime riscul de credit asociat unui stat, mai exact perspectiva privind capacitatea și disponibilitatea acestuia de a-și respecta obligațiile financiare. Agențiile de rating folosesc metodologii proprii, bazate pe indicatori economici și financiari, dar și pe factori instituționali și calitativi.
În practica internațională, cele mai cunoscute agenții care acordă ratinguri suverane sunt S&P Global Ratings, Moody’s Ratings și Fitch Ratings. Fiecare are propriile scale și metodologii, astfel încât simbolurile utilizate de o agenție nu trebuie confundate automat cu cele ale alteia.
Ce înseamnă, de fapt, ratingul suveran
Ratingul suveran este o opinie de credit orientată spre viitor. El încearcă să arate cât de mare este riscul ca un stat să întâmpine dificultăți în plata datoriilor sale. Agențiile analizează atât situația existentă, cât și modul în care aceasta s-ar putea schimba în anii următori.
S&P Global Ratings explică faptul că ratingurile suverane reflectă o opinie privind capacitatea și disponibilitatea unui emitent suveran de a-și îndeplini obligațiile financiare și se bazează pe analiza unor factori precum instituțiile și guvernanța, structura economiei, finanțele externe, situația fiscală și flexibilitatea monetară.
Acest aspect este foarte important deoarece ratingul nu este o simplă fotografie a economiei dintr-un anumit moment. Analiza include tendințe istorice, perspective de creștere și scenarii privind evoluția viitoare. O țară cu o situație dificilă în prezent poate avea un rating susținut de perspective de îmbunătățire, în timp ce o economie puternică poate fi afectată de acumularea unor riscuri care ar putea deveni importante în viitor.
Cine acordă ratingul de țară
Ratingurile suverane sunt acordate de agenții specializate în analiza riscului de credit. Printre cele mai importante se numără S&P Global Ratings, Moody’s Ratings și Fitch Ratings. Acestea analizează date economice, financiare și instituționale și folosesc metodologii publice pentru a ajunge la o evaluare.
Procesul nu se reduce la calcularea automată a unei formule. Moody’s explică faptul că ratingurile sunt stabilite de comitete formate din analiști, pe baza metodologiilor publicate și a unor factori cantitativi și calitativi. După analiză, comitetul stabilește ratingul și justificarea aferentă.
Și S&P descrie un proces în care comitete de analiști cu experiență discută perspectivele și informațiile disponibile înainte de stabilirea ratingului. Ratingurile sunt ulterior monitorizate pentru identificarea schimbărilor importante ale profilului de credit.
Prin urmare, ratingul nu este rezultatul unei singure cifre precum deficitul bugetar sau datoria publică. Acești indicatori sunt importanți, dar sunt interpretați împreună cu alte informații.
Ce indicatori economici sunt analizați
Una dintre componentele centrale ale evaluării este situația economică a țării. Agențiile urmăresc dimensiunea și structura economiei, ritmul de creștere, nivelul de dezvoltare și perspectivele pentru anii următori.
Produsul Intern Brut este un indicator important, dar nu este analizat izolat. Contează și cât de diversificată este economia, cât de rezistentă este la șocuri și dacă există perspective realiste de creștere. O economie diversificată, cu mai multe sectoare importante, poate avea o capacitate diferită de a absorbi o perioadă dificilă față de o economie dependentă în mare măsură de un singur domeniu.
Inflația, șomajul, productivitatea, investițiile și competitivitatea pot completa această imagine. Agențiile încearcă să înțeleagă nu doar ce se întâmplă în prezent, ci și cât de sustenabilă este evoluția economică.
Datoria publică și situația bugetului
Unul dintre cele mai urmărite aspecte este situația finanțelor publice. Statul trebuie să își finanțeze cheltuielile, să refinanțeze datoriile ajunse la scadență și să facă față eventualelor perioade de încetinire economică.
Nivelul datoriei publice este, evident, important, însă simpla existență a unei datorii mari nu este suficientă pentru a determina ratingul. Contează și costul cu dobânzile, structura maturităților, moneda în care este denominată datoria, baza de investitori și capacitatea statului de a obține venituri fiscale.
Deficitul bugetar este, de asemenea, analizat deoarece arată măsura în care cheltuielile publice depășesc veniturile într-o anumită perioadă. O perioadă lungă de deficite ridicate poate determina creșterea necesarului de finanțare și poate deveni un element important în evaluarea riscului.
S&P include în analiza sa suverană performanța fiscală și flexibilitatea fiscală, precum și povara datoriei, ca elemente esențiale ale evaluării.
Instituțiile și stabilitatea guvernării contează
Ratingul de țară nu este determinat doar de cifrele economice. Calitatea instituțiilor și eficiența guvernării pot avea un impact important deoarece acestea influențează capacitatea statului de a adopta și implementa politici economice.
Agențiile pot analiza stabilitatea instituțională, predictibilitatea politicilor publice, cadrul juridic, eficiența administrației și capacitatea autorităților de a răspunde unor situații dificile.
Această componentă explică de ce două țări cu niveluri comparabile ale datoriei publice pot primi ratinguri diferite. Investitorii nu analizează doar cât datorează un stat, ci și capacitatea sa instituțională de a gestiona obligațiile respective și de a reacționa la schimbări economice.
S&P menționează explicit eficiența instituțiilor și a guvernanței printre componentele fundamentale ale analizei ratingului suveran.
Situația externă și relația cu economia globală
O altă componentă importantă este poziția externă a unei țări. Agențiile urmăresc modul în care economia interacționează cu restul lumii, inclusiv prin comerț, fluxuri de capital și rezerve valutare.
Capacitatea de a plăti obligațiile externe poate fi influențată de nivelul rezervelor internaționale, structura datoriei externe și poziția investițională internațională. O țară care depinde foarte mult de finanțare externă poate fi mai vulnerabilă atunci când condițiile de pe piețele internaționale se schimbă rapid.
S&P include în metodologia sa analiza finanțelor externe și a lichidității externe, alături de situația fiscală, economică, instituțională și monetară.
Politica monetară și moneda națională
Politica monetară este un alt element relevant. Pentru țările care au propria monedă, capacitatea băncii centrale de a reacționa la inflație, recesiune sau presiuni asupra cursului de schimb poate reprezenta o componentă importantă a flexibilității economice.
În același timp, statutul monetar al unei țări poate schimba modul în care sunt evaluate anumite riscuri. Țările care fac parte din uniuni monetare trebuie analizate ținând cont de cadrul monetar comun și de instituțiile care gestionează moneda.
Agențiile nu analizează politica monetară doar prin prisma dobânzii de politică monetară din prezent. Contează și credibilitatea instituțională, stabilitatea prețurilor și capacitatea de reacție la șocuri.
S&P include flexibilitatea monetară printre cele cinci mari componente ale analizei sale pentru ratingurile suverane.
Cum se ajunge de la analiză la litera ratingului
După colectarea și analizarea informațiilor, agenția de rating stabilește o evaluare pe propria scară. De exemplu, Moody’s folosește categorii precum Aaa, Aa, A, Baa, Ba, B, Caa, Ca și C, cu subdiviziuni acolo unde este cazul. La Moody’s, Aaa reprezintă categoria cu cea mai ridicată calitate și cel mai redus risc de credit, în timp ce C este categoria cea mai slabă.
S&P și Fitch folosesc o scară bazată în principal pe litere, cu AAA în partea superioară și categorii succesiv mai scăzute pe măsură ce riscul de credit crește. În zona superioară se află așa-numitul investment grade, în timp ce ratingurile mai joase intră în zona speculative grade, cu diferențe de terminologie între agenții.
Este important ca investitorii să compare ratingurile folosind echivalențele corecte între agenții și să nu presupună că aceeași literă are exact aceeași semnificație în toate sistemele.
Ce sunt perspectiva și schimbarea ratingului
Ratingul propriu-zis nu este singurul element urmărit de piețe. Agențiile pot publica și o perspectivă, cunoscută în engleză drept outlook, care indică direcția posibilă a ratingului într-un anumit orizont, în funcție de evoluția factorilor analizați.
O perspectivă pozitivă nu înseamnă că ratingul va fi obligatoriu majorat, după cum o perspectivă negativă nu înseamnă automat că ratingul va fi redus. Ea arată că există condiții sau riscuri care ar putea influența evaluarea în viitor.
Pot exista și situații în care agențiile pun un rating sub supraveghere pentru o posibilă schimbare, în funcție de circumstanțe și de metodologia utilizată. Monitorizarea este continuă, iar modificările importante ale situației economice sau financiare pot determina o nouă evaluare.
De ce ratingul de țară este important pentru împrumuturile statului
Ratingul poate influența modul în care investitorii percep riscul obligațiunilor emise de un stat. În general, un risc de credit perceput ca fiind mai ridicat poate conduce la solicitarea unei prime de risc mai mari.
Pentru un stat, această diferență poate avea consecințe asupra costului de finanțare. Atunci când guvernul se împrumută prin emiterea de obligațiuni, investitorii cer o anumită dobândă pentru a cumpăra aceste titluri. Percepția asupra riscului de credit este unul dintre factorii care pot influența această dobândă.
Impactul nu este însă mecanic. Dobânzile obligațiunilor sunt influențate și de inflație, politica monetară, condițiile globale de lichiditate, cererea investitorilor, maturitatea titlului și alți factori.
De ce contează ratingul și pentru companii
Ratingul suveran poate avea relevanță și dincolo de finanțarea directă a guvernului. O țară reprezintă mediul economic și instituțional în care operează companiile. Dacă percepția asupra riscului unei economii se schimbă, pot apărea efecte asupra costurilor de finanțare și asupra fluxurilor de capital.
Companiile private sunt însă evaluate separat, deoarece au propriul profil financiar. O societate foarte solidă poate avea un risc de credit diferit de cel al statului în care își desfășoară activitatea, chiar dacă mediul național influențează o parte dintre riscurile sale.
De aceea, ratingul suveran nu trebuie interpretat ca un rating automat al tuturor companiilor dintr-o țară.
Ratingul nu este o predicție economică exactă
Un aspect esențial este că ratingul nu reprezintă o prognoză exactă a economiei. Agențiile folosesc scenarii și estimări, însă viitorul poate evolua diferit de ipotezele utilizate în momentul analizei.
S&P precizează că ratingurile sunt doar unul dintre elementele pe care investitorii și participanții la piață le pot utiliza în procesul de analiză. Metodologiile includ scenarii orientate spre viitor, iar evaluarea este actualizată atunci când apar modificări relevante ale profilului de credit.
Prin urmare, o modificare a ratingului trebuie privită în context. O reducere poate semnala că agenția vede o creștere a riscului de credit, dar nu înseamnă automat că statul va intra în incapacitate de plată. În același timp, un rating ridicat nu elimină toate riscurile economice.
Cum trebuie interpretat corect un rating de țară
Pentru a înțelege un rating suveran, este util să fie analizate împreună simbolul atribuit, perspectiva, explicația agenției și factorii care au determinat evaluarea. O singură literă nu poate descrie în totalitate economia unei țări.
Metodologiile agențiilor arată că evaluarea combină indicatori cantitativi cu factori calitativi. Moody’s, de exemplu, utilizează un cadru care include forța economică, instituțiile și guvernanța, reziliența economică, forța fiscală și riscurile asociate unor evenimente.
Această abordare explică de ce ratingul trebuie privit ca o evaluare complexă a riscului de credit, nu ca o simplă clasificare a unei economii drept „bună” sau „rea”.
Un indicator important pentru piețele financiare
Ratingul de țară are, în final, rolul de a sintetiza într-un format standardizat o analiză complexă privind riscul de credit al unui stat. El ia în considerare economia, finanțele publice, datoria, poziția externă, instituțiile, politica monetară și capacitatea autorităților de a face față unor perioade dificile.
Importanța sa vine tocmai din faptul că statele se finanțează într-un sistem financiar internațional în care investitorii trebuie să compare riscuri foarte diferite. Un rating oferă un punct de referință, dar nu înlocuiește analiza proprie și nu reprezintă o garanție privind evoluția viitoare.
Înțelegerea mecanismului este utilă inclusiv pentru publicul care nu investește direct în obligațiuni guvernamentale. Schimbările de rating pot influența costurile de finanțare ale statului și pot transmite piețelor informații despre percepția asupra riscurilor economice și financiare. În acest sens, ratingul de țară este unul dintre instrumentele prin care complexitatea finanțelor publice și a riscului suveran este transformată într-un indicator ușor de urmărit și comparat.
